органом (лицом), ответственным за ведение бухгалтерского учета и составление финан­совых отчетов, с указанием даты вступления в силу внесенных изменений.

Учетные политики подлежат раскрытию в финансовых отчетах. В соответствии с § 158 НСБУ «Представление финансовых отчетов» такое раскрытие осуществляется в отдель­ном разделе Объяснительной записки. При этом форма представления учетных политик определяется самим субъектом. Пользовате­лям информации может быть представлен либо приказ (распоряжение, решение) об учетной политике, либо выписки из него. В любом случае, данный раздел Объяснитель­ной записки должен содержать информа­цию относительно:

S методов признания и оценки элементов финансовых отчетов, использованных субъектом;

S изменений, внесенных в учетные по­литики в течение отчетного периода (§ 160 НСБУ «Представление финансовых отчетов»).

При применении ретроспективного под­хода информация об изменениях учетных политик должна, как минимум, содержать: причину изменения учетной политики; ука­зание о корректировке показателей преды­дущего отчетного периода; оценку послед­ствий изменений в денежном выражении.

В данной статье изложены порядок вы­бора и краткая характеристика основных элементов учетных политик. Вместе с тем, не рассмотрены способы учета операций, связанных с договорами на строительство, договорами простого товарищества, сельско­хозяйственной деятельности, а также специ­фических экономических фактов некоммер­ческих организаций и субъектов с публич­ной собственностью. При наличии таких операций в учетные политики необходимо включать соответствующие способы бухгал­терского учета, предусмотренные в НСБУ «Договоры на строительство», НСБУ «Аф­филированные стороны и договоры просто­го товарищества», НСБУ «Особенности бух­галтерского учета в сельском хозяйстве» и в Методических указаниях об особенностях бухгалтерского учета в некоммерческих ор­ганизациях.

Ниже приведен образец учетных поли­тик на 2014 год (на государственном языке), составленный с учетом положений новых НСБУ и других нормативных актов по бух­галтерскому учету.

Aprobat prin Ordinul directorului entităţii „Alfa" nr. 52 din 30 decembrie 2013

Politicile contabile pe anul 2014

1. Dispoziţii generale

1.1.  Contabilitatea se ţine de serviciul contabil (art. 13 alin. (3) lit. b) din Legea contabilităţii).

Variante admisibile:

■ contabilitatea se ţine de către o firmă de au- dit (de consultanţă) în bază contractuală;

■ contabilitatea se ţine de către conducătorul entităţii.

1.2.  Politicile contabile şi modificările acesto­ra se aplică prospectiv (pct. 6 şi 15 din SNC „Po­litici contabile, modificări ale estimărilor conta­bile, erori şi evenimente ulterioare").

Variantă admisibilă: politicile contabile şi modificările acestora se aplică retroactiv (pct. 17 din SNC „Politici contabile, modifi­cări ale estimărilor contabile, erori şi eveni­mente ulterioare" şi pct. 19, 22 din IAS „Poli­tici contabile, modificări ale estimărilor con­tabile şi erori").

1.3.Răspunderea pentru ţinerea contabili­tăţii şi întocmirea situaţiilor financiare revine conducătorului (directorului) entităţii (art. 13 alin. (1) din Legea contabilităţii).

Variante admisibile:

■ răspunderea pentru ţinerea contabilităţii şi întocmirea situaţiilor financiare revine or­ganului executiv (consiliului director) al en­tităţii (în entitatea cu răspundere limitată);

■ răspunderea pentru ţinerea contabilităţii şi întocmirea situaţiilor financiare revine par­tenerilor entităţii (în entitatea ai cărei pro­prietari au răspundere nelimitată);

■ răspunderea pentru ţinerea contabilităţii şi întocmirea situaţiilor financiare revine pro­prietarului entităţii (pentru întreprinzătorii individuali).

1.4.Contabilitatea se ţine în baza sistemului contabil în partidă dublă cu prezentarea situ­
aţiilor financiare complete (art. 15 alin. (3) din Legea contabilităţii).

Variante admisibile:

■ contabilitatea se ţine în baza sistemului contabil în partidă dublă cu prezentarea si­tuaţiilor financiare simplificate;

■ contabilitatea se ţine în baza sistemului contabil în partidă simplă fără prezentarea situaţiilor financiare.

1.5.    Entitatea înregistrează elementele con­tabile în baza contabilităţii de angajamente (art. 17 alin. (2) din Legea contabilităţii).

Variantă admisibilă: entitatea înregistrează ele­mentele contabile în baza contabilităţii de casă.

1.6.    Faptele economice se perfectează prin formulare tipizate de documente primare, pre­cum şi formulare elaborate de entitate de sine stătător (art. 19 alin. (3) din Legea contabilităţii) care sînt prezentate în anexa 1.

1.7.    Documentele primare se întocmesc pe su­port de hîrtie (art. 19 alin. (4) din Legea contabi­lităţii).

Variantă admisibilă: documentele primare se întocmesc în formă electronică.

1.8.    Responsabilitatea pentru întocmirea şi semnarea documentelor primare o poartă per­soanele prevăzute în anexa 2 (art. 19 alin. (11) din Legea contabilităţii).

1.9.    Documentele de casă, bancare şi de de­contare se semnează de către conducătorul (directorul) şi contabilul-şef al entităţii (art. 19 alin. (12) din Legea contabilităţii).

Variantă admisibilă: documentele de casă ban­care şi de decontare se semnează unipersonal de directorul entităţii.

1.10.Entitatea contabilizează faptele econo­mice în baza planului de conturi de lucru pre­zentat în anexa 3 (art. 22 alin. (3) din Legea con­tabilităţii şi pct. 13 din Recomandările metodice privind tranziţia la noile Standarde Naţionale de Contabilitate).

Variantă admisibilă: entitatea contabilizează faptele economice în baza Planului general de conturi contabile.

1.11.Entitatea utilizează formularele registre­lor contabile, elaborate de sine stătător (art. 23 alin. (2) din Legea contabilităţii), care sînt pre­zentate în anexa 4.

1.12.Registrele contabile se întocmesc în for­mă electronică (art. 23 alin. (5) din Legea con­tabilităţii).

Variantă admisibilă: registrele contabile se în­tocmesc pe suport de hîrtie.

1.13.Registrul contabil obligatoriu care ser­veşte drept bază pentru întocmirea situaţiilor financiare este Cartea mare (art. 23 alin. (6) din Legea contabilităţii).

Variante admisibile:

■ registrul contabil obligatoriu este balanţa de verificare;

■ registrul contabil obligatoriu este registrul-jur- nal de evidenţă a operaţiunilor economice;

■ registrul contabil obligatoriu este (de indicat denumirea altui registru centralizator apli­cat de entitate).

1.14.    Perioada de gestiune coincide cu anul calendaristic (art. 32 alin. (1) din Legea conta­bilităţii).

Variantă admisibilă: perioada de gestiune cu­prinde perioada de la          pînă la  (de in­

dicat datele concrete ale perioadei de gestiune, de exemplu, pentru instituţiile de învăţămînt cu autonomie financiară - de la 1 septembrie pînă la 31 august).

1.15.    Situaţiile financiare se semnează de că­tre conducătorul (directorul) entităţii (art. 36 alin. (1) lit. c) din Legea contabilităţii).

Variante admisibile:

■ situaţiile financiare se semnează de către di­rectorul şi preşedintele consiliului de supra­veghere al entităţii;

■ situaţiile financiare se semnează de către membrii organului executiv (consiliului di­rector) al entităţii;

■ situaţiile financiare se semnează de către proprietar (în cazul întreprinzătorilor indi­viduali);

■ situaţiile financiare se semnează de către di­rectorul filialei (în cazul unei companii stră­ine);

■ situaţiile financiare se semnează de către di­rectorul executiv şi membrii consiliului (în cazul altor entităţi).

1.16.    Situaţiile financiare se prezintă pe su­port de hîrtie (art. 38 alin. (8) din Legea conta­bilităţii).

Variantă admisibilă: situaţiile financiare se prezintă în formă electronică (pe suport mag­netic sau în reţeaua Internet).

1.17.    Inventarierea elementelor contabile se efectuează în termenele prevăzute în anexa 5 (art. 24 din Legea contabilităţii).

1.18.    Pragul de semnificaţie se stabileşte în mărime absolută (de indicat suma concretă, de exemplu, 10 000 lei) ca un criteriu unic aplica­bil pentru toate elementele contabile (pct. 30 din SNC „Politici contabile, modificări ale es­timărilor contabile, erori şi evenimente ulteri­oare").

Varianta admisibila: pragul de semnificaţie se stabileşte în mărime relativă pentru grupe se­parate de elemente contabile şi constituie, de exemplu, pentru elementele de bilanţ 2% de la valoarea totală a activelor la sfîrşitul perioadei de gestiune, iar pentru elementele situaţiei de profit şi pierdere - 5% din suma anuală a veni­turilor din vînzări.

1.19.   Auditul intern se efectuează de către serviciul de audit intern (art. 41 alin. (3) din Le­gea contabilităţii).

Variantă admisibila: auditul intern se efectu­ează de către auditori externi independenţi.

1.20.   Erorile contabile se corectează prin în­registrări contabile de stornare şi suplimentare (pct. 33 din SNC „Politici contabile, modificări ale estimărilor contabile, erori şi evenimente ul­terioare").

Variante admisibile:

■  erorile contabile se corectează prin înregis­trări contabile de stornare, inverse şi supli­mentare;

■  erorile contabile se corectează prin înregis­trări contabile inverse şi suplimentare.

1.21.   Documentele contabile se păstrează pe suport de hîrtie (art. 43 alin. (1) din Legea contabilităţii).

Varianta admisibila: documentele contabile se păstrează în formă electronică.

1.22.   Entitatea aplică normele de consum al carburanţilor şi lubrifianţilor şi normele de parcurs al anvelopelor pentru mijloacele de transport auto (anexele 6 şi 7) elaborate în baza normelor aprobate prin Ordinele Ministerului Transporturilor şi Gospodăriei Drumurilor al Republicii Moldova nr. 172 din 09.12.2005 şi nr. 124 din 29.07.2005.

2.Procedee contabile pentru care actele normative prevăd diferite variante

Imobilizări necorporale şi mijloace fixe

2.1.      Mijloacele fixe cuprind imobilizările cor­porale transmise în exploatare, valoarea unita­ră a cărora depăşeşte plafonul valoric prevăzut de legislaţia fiscală (pct. 4 din SNC „Imobilizări necorporale şi corporale").

Varianta admisibilă: mijloacele fixe cuprind imobilizările corporale transmise în exploatare, valoarea unitară a cărora depăşeşte pragul de semnificaţie stabilit de entitate (de indicat mă­rimea concretă, de exemplu, 10 000 lei, 15 000 lei sau o altă sumă).

2.2.      Imobilizările necorporale şi corporale se recunosc iniţial pe obiecte de evidenţă al căror nomenclator este stabilit de directorul entităţii (pct. 5 din SNC „Imobilizări necorporale şi cor­porale").

2.3.    Evaluarea ulterioară a imobilizărilor necorporale şi corporale se efectuează la va­loarea contabilă (pct. 17 din SNC „Imobilizări necorporale şi corporale").

Variantă admisibilă: evaluarea ulterioară a imobilizărilor necorporale şi corporale se efec­tuează în baza modelului reevaluării (pct. 75 din IAS 38 „Imobilizări necorporale" şi pct. 31 din IAS 16 „Imobilizări corporale").

2.4.    Duratele de utilizare a imobilizărilor necorporale şi corporale se stabilesc în funcţie de modelul utilizării acestora şi sînt prezen­tate în procesele-verbale de primire-predare (pct. 20 din SNC „Imobilizări necorporale şi corporale").

Variantă admisibilă: duratele de utilizare a imobilizărilor necorporale şi corporale se stabi­lesc prin ordinul conducătorului (directorului) entităţii.

2.5.    Valoarea reziduală a mijloacelor fixe este nesemnificativă şi se consideră nulă (pct. 20 din SNC „Imobilizări necorporale şi corporale").

Variantă admisibilă: valoarea reziduală a mij­loacelor fixe se stabileşte pe obiecte de evidenţă şi se reflectă în procesele-verbale de primire- predare a mijloacelor fixe.

2.6.    Amortizarea imobilizărilor necorporale şi mijloacelor fixe se calculează prin metoda li­niară (pct. 22 din SNC „Imobilizări necorporale şi corporale").

Variante admisibile:

■ amortizarea imobilizărilor necorporale şi mijloacelor fixe se calculează prin metoda unităţilor de producţie;

■ amortizarea imobilizărilor necorporale şi mijloacelor fixe se calculează prin metoda de diminuare a soldului cu majorarea ratei (normei) uzurii liniare de două ori (sau în altă mărime stabilită de entitate) (pct. 25 din SNC „Imobilizări necorporale şi corporale").

2.7.    Amortizarea imobilizărilor necorporale şi mijloacelor fixe se calculează începînd cu pri­ma zi a lunii care urmează după luna transmi­terii acestora în utilizare (pct. 28 din SNC „Imo­bilizări necorporale şi corporale").

Variantă admisibilă: amortizarea imobilizări­lor necorporale se calculează începînd cu data transmiterii acestora în utilizare.

2.8.    Amortizarea mijloacelor fixe se calcu­lează începînd cu data transmiterii acestora în utilizare (pct. 28 din SNC „Imobilizări necorpo­rale şi corporale").

Varianta admisibilă: amortizarea mijloacelor fixe se calculează începînd cu prima zi a lunii care urmează după luna transmiterii acestora în utilizare.

2.9.      Amortizarea nu se calculează (de indicat tipurile de imobilizări necorporale şi corpora­le pentru care nu se calculează amortizarea) (pct. 48 şi 61 din SNC „Imobilizări necorporale şi corporale").

2.10.  Costurile de ieşire a mijloacelor fixe se înregistrează ca cheltuieli curente (pct. 65 din SNC „Imobilizări necorporale şi corporale").

Variante admisibile:

■ costurile de ieşire a mijloacelor fixe se înre­gistrează ca cheltuieli anticipate, cu deconta­rea ulterioară la cheltuieli curente conform metodei liniare (sau în altă bază raţională stabilită de entitate);

■ costurile de ieşire a mijloacelor fixe se de­contează pe seama provizionului constituit anterior.

Investiţii imobiliare

2.11.  Pragul de semnificaţie privind delimita­rea investiţiei imobiliare de proprietatea imobi­liară utilizată de posesor constituie 25% (sau alt indicator) din suprafaţa investiţiei imobiliare (pct. 6 din SNC „Investiţii imobiliare").

2.12.  Costurile ulterioare de întreţinere a in­vestiţiilor imobiliare se înregistrează ca cheltu­ieli curente (pct. 18 din SNC „Investiţii imobi­liare").

Variantă admisibilă: costurile ulterioare de în­treţinere a investiţiilor imobiliare, cu excepţia amortizării, se înregistrează ca cheltuieli an­ticipate, cu decontarea ulterioară la cheltuieli curente după metoda liniară (sau altă metodă stabilită de entitate).

2.13.  Evaluarea ulterioară a investiţiilor imo­biliare se efectuează conform metodei bazate pe valoarea justă (pct. 20 din SNC „Investiţii imobiliare").

Variantă admisibilă: evaluarea ulterioară a in­vestiţiilor imobiliare se efectuează conform me­todei bazate pe cost.

2.14.  Amortizarea investiţiilor imobiliare eva­luate conform metodei bazate pe cost se calcu­lează prin metoda liniară (pct. 30 din SNC „In­vestiţii imobiliare").

Variante admisibile:

■ amortizarea investiţiilor imobiliare evaluate conform metodei bazate pe cost se calculea­ză prin metoda unităţilor de producţie;

■ amortizarea investiţiilor imobiliare evaluate conform metodei bazate pe cost se calculea­ză prin metoda de diminuare a soldului, cu majorarea normei liniare de două ori (sau în altă mărime stabilită de entitate).

2.15.   Costurile de ieşire a investiţiilor imo­biliare se înregistrează ca cheltuieli curente (pct. 43 din SNC „Investiţii imobiliare").

Variante admisibile:

■ costurile de ieşire a investiţiilor imobiliare se înregistrează ca cheltuieli anticipate, cu de­contarea ulterioară la cheltuieli curente con­form metodei liniare (sau în alt mod stabilit de entitate);

■ costurile de ieşire a investiţiilor imobiliare se decontează pe seama provizionului con­stituit anterior .

Contracte de leasing

2.16.   Prima de asigurare aferentă activului primit în leasing financiar, cu excepţia costu­lui asigurării în drum, se înregistrează ca cos­turi/cheltuieli curente (pct. 14 din SNC „Con­tracte de leasing").

Variantă admisibilă: prima de asigurare afe­rentă activului primită în leasing, cu excepţia costului asigurării în drum, se înregistrează ca cheltuieli anticipate, cu decontarea ulterioară la costuri /cheltuieli curente conform metodei li­niare (sau în alt mod stabilit de entitate).

2.17.   Duratele de funcţionare utilă a activelor primite în leasing financiar coincid cu durate­le stabilite în contractele de leasing (pct. 20 din SNC „Contracte de leasing").

Variantă admisibilă: duratele de funcţionare utilă a activelor primite în leasing financiar constituie cel mai mic termen dintre termenul contractului de leasing şi durata de funcţiona­re utilă stabilită pentru activele similare pro­prii.

2.18.   Amortizarea activelor primite în leasing financiar se calculează prin metodele aplica­te pentru activele similare proprii (pct. 21 din SNC „Contracte de leasing").

2.19.   Costurile direct atribuibile intrării (res­tituirii) activelor primite în leasing operaţional şi costurile de întreţinere se înregistrează ca costuri/cheltuieli curente, în funcţie de desti­naţia şi locul de utilizare a activului respectiv (pct. 27 din SNC „Contracte de leasing").

Variantă admisibilă: costurile direct atribuibile intrării (restituirii) activelor primite în leasing operaţional şi costurile de întreţinere se înregis­trează ca cheltuieli anticipate, cu decontarea ul­terioară în limita termenului de leasing la cos­turi/cheltuieli curente conform metodei liniare (sau în alt mod stabilit de entitate).

2.20.   Plăţile de leasing operaţional se înregis­trează la costuri/cheltuieli curente în părţi ega­le pe durata termenului de leasing (pct. 28 din SNC „Contracte de leasing").

Variantă admisibilă: plăţile de leasing operaţi­onal se înregistrează la costuri/cheltuieli curen­te (de indicat baza sistematică de înregistrare a plăţilor de leasing stabilită de entitate).

2.21.   Costurile aferente reparaţiei activelor primite în leasing operaţional se înregistrează ca cheltuieli curente (pct. 29 din SNC „Contrac­te de leasing").

Variante admisibile:

■ costurile aferente reparaţiei activelor primi­te în leasing operaţional se înregistrează ca cheltuieli anticipate;

■ costurile aferente reparaţiei activelor primi­te în leasing operaţional se înregistrează ca costuri ale activităţilor auxiliare.

2.22.   Costurile aferente returnării activelor transmise în leasing se înregistrează ca cheltuieli curente (pct. 50 din SNC „Contracte de leasing").

Variantă admisibilă: costurile aferente returnă­rii activelor transmise în leasing se înregistrează ca cheltuieli anticipate, cu decontarea ulterioa­ră la cheltuieli curente conform metodei liniare (sau în alt mod stabilit de entitate).

Deprecierea activelor

2.23.   Decizia privind deprecierea activelor se aprobă de conducerea entităţii (pct. 11 din SNC „Deprecierea activelor").

2.24.   Pierderile din deprecierea activelor se contabilizează într-un cont separat (pct. 24 din SNC „Deprecierea activelor").

Variantă admisibilă: pierderile din deprecierea activelor se contabilizează prin diminuarea di­rectă a costului de intrare (corectat) a activului depreciat.

2.25.   Pierderile din deprecierea unui grup de active se repartizează proporţional cu valoa­rea contabilă a activelor grupului (pct. 26 din SNC „Deprecierea activelor").

2.26.   Pierderile reluate din deprecierea ac­tivelor se repartizează proporţional cu valoa­rea contabilă a activelor grupului (pct. 42 din SNC „Deprecierea activelor").

Creanţe şi investiţii financiare

2.27.   Suma prejudiciului material se în­registrează ca venituri curente (pct. 32 din SNC „Creanţe şi investiţii financiare").

Variantă admisibilă: suma prejudiciului ma­terial se înregistrează ca venituri anticipate, cu decontarea ulterioară la venituri curente în bază liniară (sau în alt mod stabilit de entitate).

2.28.   Creanţele compromise se decontează la cheltuieli curente prin metoda directă (pct. 37 din SNC „Creanţe şi investiţii financiare").

Variantă admisibilă: creanţele compromise se decontează prin metoda provizioanelor (corec­ţiilor).

2.29.   Mărimea corecţiilor privind creanţele compromise se determină pe fiecare creanţă, pornind de la suma absolută a creanţelor com­promise (pct. 41 din SNC „Creanţe şi investiţii financiare").

Variante admisibile:

■ mărimea corecţiilor privind creanţele com­promise se determină pe grupe de creanţe, în funcţie de termenul de achitare expirat al acestora;

■ mărimea corecţiilor privind creanţele com­promise se determină pe creanţe în totalita­te, pornind de la volumul vînzărilor nete în perioada de gestiune şi cota pierderilor afe­rente creanţelor compromise;

■ mărimea corecţiilor privind creanţele com­promise se determină în baza (de indicat baza concretă de determinare a mărimii co­recţiilor aplicată de entitate).

2.30.   Mărimea corecţiilor privind creanţele compromise se determină în baza clasificării cre­anţelor după termenul de achitare în următoare­le grupe (de indicat grupele de creanţe) (pct. 43 din SNC „Creanţe şi investiţii financiare").

2.31.   Diferenţa dintre costul de intrare şi va­loarea nominală a obligaţiunilor se amortizează prin metoda liniară pe măsura calculării dobîn- zii (pct. 60 din SNC „Creanţe şi investiţii finan­ciare").

Variantă admisibilă: diferenţa dintre costul de intrare şi valoarea nominală a obligaţiunilor se amortizează prin (de indicat metoda concretă aplicată de entitate).

2.32.   Valorile mobiliare ieşite se evaluează după metoda costului mediu ponderat (pct. 69 din SNC „Creanţe şi investiţii financiare").

Variantă admisibilă: valorile mobiliare ieşite se evaluează după metoda FIFO.

Stocuri

2.33.   Contabilitatea stocurilor se ţine în ex­presie cantitativă şi valorică (art. 17 alin. (5) din Legea contabilităţii, pct. 10 din SNC „Stocuri").

Variantă admisibilă: contabilitatea stocurilor se ţine în expresie valorică.

2.34.   Obiectele de mică valoare şi scurtă du­rată cuprind bunurile valoarea unitară a căro­ra nu depăşeşte plafonul stabilit de legislaţie (pct. 6 subpct. 3) din SNC „Stocuri").

Varianta admisibila: obiectele de mică valoare şi scurtă durată cuprind bunurile valoarea uni­tară a cărora nu depăşeşte (de indicat mărimea pragului de semnificaţie stabilit de entitate).

2.35.   Bunurile cu o pondere nesemnificati­vă (de indicat ponderea concretă, de exemplu, 2-5% în totalul stocurilor) se decontează direct la costuri şi/sau cheltuieli curente în momentul achiziţionării lor (pct. 9 din SNC „Stocuri").

Variantă admisibilă: bunurile cu o pondere nesemnificativă în totalul stocurilor se înregis­trează în conturile de evidenţă a stocurilor la achiziţionare şi se decontează la costuri şi/sau cheltuieli curente la transmiterea în folosinţă.

2.36.   Costurile de producţie se repartizează între produse cuplate proporţional valorii de vînzare probabile a fiecărui produs (pct. 18 din SNC „Stocuri").

Variantă admisibilă: costurile de producţie se repartizează între produse cuplate propor­ţional (de indicat baza concretă de repartizare aplicată de entitate).

2.37.   Produsele secundare cu valoarea nesem­nificativă (de indicat mărimea pragului de sem­nificaţie pentru astfel de produse, de exemplu, 2-5% din valoarea totală a stocurilor) se evaluea­ză la valoarea realizabilă netă care se deduce din suma totală a costurilor de producţie (pct. 18 din SNC „Stocuri").

2.38.   Materialele consumate la prestarea ser­viciilor se includ în costul serviciilor (pct. 19 din SNC „Stocuri").

Variantă admisibilă: materialele consumate la prestarea serviciilor nu se includ în costul ser­viciilor, dar se contabilizează ca operaţiuni se­parate de ieşire a stocurilor.

2.39.   Producţia în curs de execuţie se determi­nă prin inventariere la finele perioadei (pct. 20 din SNC „Stocuri").

Variante admisibile:

■ producţia în curs de execuţie se determină prin metode tehnice de constatare a gradu­lui de finalizare;

■ producţia în curs de execuţie se determină prin metode tehnice de constatare a stadiului de efectuare a operaţiunilor tehnologice.

2.40.   Stocurile importate se evaluează în lei moldoveneşti prin recalcularea valutei stră­ine la cursul de schimb al BNM stabilit la data întocmirii declaraţiei vamale (pct. 26 din SNC „Stocuri").

Variantă admisibilă: stocurile importate se evaluează în lei moldoveneşti prin recalcularea valutei străine la cursul de schimb al BNM la data devamării şi/sau la data trecerii către en­titate a dreptului de proprietate asupra stocuri­lor procurate stabilită în contract.

2.41.    Capacitatea normală de producţie se stabileşte pe fiecare produs/serviciu (grupe de produse/servicii) şi constituie (de indicat mări­mea concretă a capacităţii normale de produc­ţie) (pct. 30 din SNC „Stocuri").

2.42.    Costurile indirecte de producţie se re­partizează pe tipuri de produse fabricate/ser­vicii prestate proporţional salariilor de bază ale muncitorilor încadraţi în activităţile de bază şi auxiliare (pct. 31 din SNC „Stocuri").

Variante admisibile:

■ costurile indirecte de producţie se reparti­zează pe tipuri de produse fabricate/servicii prestate proporţional sumei totale a costuri­lor directe de producţie;

■ costurile indirecte de producţie se reparti­zează pe tipuri de produse fabricate/servicii prestate proporţional numărului de maşini- ore lucrate;

■ costurile indirecte de producţie se reparti­zează pe tipuri de produse fabricate/servicii prestate proporţional cantităţii de produse fabricate;

■ costurile indirecte de producţie se reparti­zează pe tipuri de produse fabricate/servicii prestate proporţional (de indicat baza con­cretă de repartizare aplicată de entitate);

2.43.    Stocurile ieşite se evaluează prin meto­da FIFO după fiecare ieşire (sau în baza soldului final stabilit în urma inventarierii) (pct. 33, 36 din SNC „Stocuri").

Variante admisibile:

■ stocurile ieşite se evaluează prin metoda identificării specifice;

■ stocurile ieşite se evaluează prin metoda cos­tului mediu ponderat calculat după fiecare intrare a stocurilor (la sfîrşitul perioadei de gestiune sau în alt mod stabilit de entitate).

2.44.    în cursul perioadei de gestiune stocuri­le se evaluează prin metoda costului standard (pct. 39 din SNC „Stocuri").

Variantă admisibilă: în cursul perioadei de gestiune stocurile se evaluează prin metoda preţului cu amănuntul.

2.45.    Valoarea realizabilă netă a stocurilor se determină prin metoda categoriilor (elemente­lor) de stocuri (pct. 46 din SNC „Stocuri").

Variante admisibile:

■ valoarea realizabilă netă a stocurilor se de­termină prin metoda grupelor omogene de stocuri;

■ valoarea realizabilă netă a stocurilor se de­termină prin metoda volumului total de sto­curi.

2.46.   Obiectele de mică valoare şi scurtă du­rată, valoarea unitară a cărora nu depăşeşte 1/6 din plafonul stabilit de legislaţie, se decontează la costuri/cheltuieli curente, active imobiliza­te etc. in momentul transmiterii în exploatare (pct. 51 din SNC „Stocuri").

Variantă admisibilă: obiectele de mică valoa­re şi scurtă durată, valoarea unitară a cărora nu depăşeşte 1/6 din plafonul stabilit de legisla­ţie, se decontează la costuri/cheltuieli curente, active imobilizate etc. prin calcularea uzurii.

Cheltuieli anticipate

2.47.   Cheltuielile anticipate cuprind valoarea anvelopelor, acumulatoarelor procurate separat de mijloacele de transport, formularele cu regim special, valoarea activelor transmise în leasing financiar şi alte costuri suportate în perioada cu­rentă, dar care se referă la perioadele viitoare.

2.48.   Cheltuielile anticipate se decontează la costuri/cheltuieli curente prin metoda liniară (pct. 8 din SNC „Cheltuieli").

Variantă admisibilă: cheltuielile anticipate se decontează prin metoda (de indicat metoda concretă de decontare aplicată de entitate).

Capital propriu şi datorii

2.49.   Entitatea constituie rezerve (de indi­cat componenţa concretă) pe seama profitu­lui net (pct. 18 din SNC „Capital propriu şi datorii").

2.50.   în componenţa altor elemente de capi­tal propriu se include surplusul de reevaluare (pct. 27 din SNC „Capital propriu şi datorii").

Variante admisibile:

■ în componenţa altor elemente de capital pro­priu se includ fondurile (pentru ONG);

■ în componenţa altor elemente de capital pro­priu se includ subvenţiile (pentru entităţile cu proprietate publică).

2.51.   Veniturile anticipate se decontează la venituri curente în mod uniform (pct. 64 din SNC „Capital propriu şi datorii").

Variantă admisibilă: veniturile anticipate se decontează la venituri curente prin (de indicat metoda concretă de decontare aplicată de enti­tate).

2.52.   Diferenţa dintre suma datoriilor privind bunurile primite în gestiune economică şi va­loarea contabilă a bunurilor returnate se decon­tează la venituri curente (pct. 65 din SNC „Ca­pital propriu şi datorii").

Variante admisibile:

■ diferenţa dintre suma datoriilor privind bunurile primite în gestiune economică şi valoarea contabilă a bunurilor returnate se recuperează în numerar sau sub altă formă de compensare;

■ diferenţa dintre suma datoriilor privind bunurile primite în gestiune economică şi valoarea contabilă a bunurilor returna­te se decontează la majorarea capitalului social.

2.53.  Entitatea constituie provizioane pentru acoperirea cheltuielilor (pierderilor) eventuale privind reparaţia şi deservirea în cursul perioa­dei de garanţie a activelor vîndute (pct. 81 din SNC „Capital propriu şi datorii").

Variantă admisibilă: entitatea nu constituie provizioane (sau constituie provizioane - de indicat tipurile acestora).

Costuri de producţie

2.54.  Costurile de producţie cuprind costu­rile materiale directe şi repartizabile; costurile cu personalul directe şi repartizabile; costurile indirecte de producţie (pct. 13 şi 14 din Indica­ţiile metodice privind contabilitatea costurilor de producţie şi calculaţia costului produselor şi serviciilor).

Variantă admisibilă: costurile de producţie cu­prind (de indicat nomenclatorul concret al arti­colelor de costuri stabilit de entitate).

2.55.  Contabilitatea costurilor de producţie se ţine separat pe activităţile de bază şi auxili­are în ansamblu pe entitate (pct. 10 din Indica­ţiile metodice privind contabilitatea costurilor de producţie şi calculaţia costului produselor şi serviciilor).

Variantă admisibilă: contabilitatea costurilor de producţie se ţine separat pe activităţile de bază şi auxiliare, iar în cadrul acestora - pe sub­diviziuni şi tipuri de produse/servicii.

2.56.  Perioada de calculaţie o constituie luna (pct. 5 din Indicaţiile metodice privind contabi­litatea costurilor de producţie şi calculaţia cos­tului produselor şi serviciilor).

Variante admisibile:

■ perioada de calculaţie o constituie trimes­trul;

■ perioada de calculaţie o constituie anul;

■ perioada de calculaţie o constituie (de indi­cat perioada concretă de calculaţie stabilită de entitate).

2.57.  Contabilitatea costurilor de producţie se ţine cu aplicarea conturilor de gestiune (pct. 16

din Indicaţiile metodice privind contabilitatea costurilor de producţie şi calculaţia costului produselor şi serviciilor).

Variantă admisibilă: contabilitatea costurilor de producţie se ţine fără aplicarea conturilor de gestiune.

2.58.   Costurile materiale repartizabile se atri­buie produselor cuplate proporţional normelor de consum al materialelor (pct. 24 din Indica­ţiile metodice privind contabilitatea costurilor de producţie şi calculaţia costului produselor şi serviciilor).

Variante admisibile:

■ costurile materiale repartizabile se atribuie produselor cuplate proporţional volumului produselor fabricate (in expresie cantitativă sau convenţional-cantitativă);

■ costurile materiale repartizabile se atribuie produselor cuplate proporţional (de indicat baza concretă de repartizare stabilită de en­titate).

2.59.   Valoarea justă a deşeurilor recuperabile se repartizează intre produse cuplate proporţi­onal normelor deşeurilor (pct. 26 din Indicaţiile metodice privind contabilitatea costurilor de producţie şi calculaţia costului produselor şi serviciilor).

Variantă admisibilă: valoarea justă a deşeuri­lor recuperabile se repartizează între produse cuplate proporţional (de indicat baza concretă de repartizare stabilită de entitate).

2.60.   Consumul energiei se repartizează pe obiecte de calculaţie proporţional normelor de consum al energiei (pct. 27 din Indicaţiile me­todice privind contabilitatea costurilor de pro­ducţie şi calculaţia costului produselor şi ser­viciilor).

Variante admisibile:

■ consumul energiei se repartizează pe obiecte de calculaţie proporţional capacităţii de con­sum;

■ consumul energiei se repartizează pe obiecte de calculaţie proporţional numărului de ma- şini-ore lucrate;

■ consumul energiei se repartizează pe obiecte de calculaţie proporţional (de indicat baza concretă de repartizare stabilită de entitate).

2.61.   Costurile cu personalul repartizabile se includ în costul produselor/serviciilor propor­ţional salariilor tarifare (normative) (pct. 32 din Indicaţiile metodice privind contabilitatea cos­turilor de producţie şi calculaţia costului pro­duselor şi serviciilor).

Variante admisibile:

■ costurile cu personalul repartizabile se in­clud în costul produselor/serviciilor pro­porţional retribuţiilor calculate în acord;

■ costurile cu personalul repartizabile se in­clud în costul produselor/serviciilor pro­porţional (de indicat baza concretă de repar­tizare stabilită de entitate);

2.62.   Serviciile prestate şi produsele transmi­se reciproc între subdiviziunile (secţiile) auxi­liare ale entităţii se evaluează la costul norma­tiv (planificat) (pct. 40 din Indicaţiile metodice privind contabilitatea costurilor de producţie şi calculaţia costului produselor şi serviciilor).

Variantă admisibilă: serviciile prestate şi pro­dusele transmise reciproc între subdiviziunile (secţiile) auxiliare ale entităţii se evaluează (de indicat modul concret de evaluare stabilit de entitate).

2.63.   Entitatea aplică normele pierderilor de producţie aprobate prin ordinul conducătoru­lui (directorului) entităţii.

2.64.   Costurile producţiilor şi unităţilor de deservire se contabilizează într-un cont de ges­tiune separat (pct. 48 din Indicaţiile metodice privind contabilitatea costurilor de producţie şi calculaţia costului produselor şi serviciilor).

Variantă admisibilă: costurile producţiilor şi unităţilor de deservire se contabilizează ca cheltuieli curente.

2.65.   Entitatea calculează costul total şi costul unitar al produselor fabricate/serviciilor pre­state (pct. 51 din Indicaţiile metodice privind contabilitatea costurilor de producţie şi calcu­laţia costului produselor şi serviciilor).

Variantă admisibilă: entitatea calculează costul total al produselor fabricate/serviciilor pres­tate.

2.66.   Costul produselor fabricate se calculea­ză prin metoda globală (pct. 51 din Indicaţiile metodice privind contabilitatea costurilor de producţie şi calculaţia costului produselor şi serviciilor).

Variante admisibile:

■ costul produselor fabricate se calculează prin metoda pe faze varianta cu semifabri­cate (sau varianta fără semifabricate);

■ costul produselor fabricate se calculează prin metoda pe comenzi;

■ costul produselor fabricate se calculează prin metoda costului standard;

■ costul produselor fabricate se calculează prin metoda (de indicat metoda concretă aplicată de entitate).

Venituri

2.67.   Veniturile din vînzări cuprind venituri­le din comercializarea produselor şi mărfurilor (pct. 5 din SNC „Venituri").

Varianta admisibilă: veniturile din vînzări cu­prind (de indicat componenţa concretă a veni­turilor din vînzări, în funcţie de particularităţi­le activităţii entităţii, de exemplu, venituri din prestarea serviciilor/executarea lucrărilor, con­tractele de leasing).

2.68.   Veniturile se recunosc separat pentru fi­ecare tranzacţie (pct. 9 din SNC „Venituri").

Variantă admisibilă: veniturile se recunosc pe componente distincte ale tranzacţiei.

2.69.   Veniturile din prestarea serviciilor se re­cunosc după metoda prestării integrale (pct. 21 din SNC „Venituri").

Variantă admisibilă: veniturile din prestarea serviciilor se recunosc după metoda procentului de finalizare în baza volumului efectiv al servi­ciilor prestate (sau în baza ponderii volumului efectiv al serviciilor prestate în volumul total al serviciilor prevăzute de contract, ponderii chel­tuielilor suportate la o dată prestabilită în tota­lul cheltuielilor prevăzute de contract).

2.70.   Veniturile sub formă de dobînzi se re­cunosc în baza condiţiilor contractuale pe mă­sura survenirii termenelor de plată a dobînzi- lor stabilite în contractul încheiat între entitate şi utilizatorul activului (pct. 29 din SNC „Ve­nituri").

Variantă admisibilă: veniturile sub formă de dobînzi se recunosc în baza metodei dobînzii efective prevăzută în IAS 39 „Instrumente fi­nanciare: recunoaştere şi evaluare" (pct. 29 din SNC „Venituri").

2.71.   Ajustarea veniturilor în cursul perioa­dei de gestiune se efectuează prin întocmirea înregistrărilor contabile inverse în debitul con­turilor de evidenţă a veniturilor (explicaţii la clasa 6 „Venituri" din Planul general de conturi contabile).

Variantă admisibilă: ajustarea veniturilor în cursul perioadei de gestiune se efectuează prin întocmirea înregistrărilor contabile de stornare în creditul conturilor de evidenţă a veniturilor.

Cheltuieli

2.72.   Costul vînzărilor cuprinde valoarea contabilă (costul efectiv) al produselor şi măr­furilor vîndute (pct. 20 subpct. 1) din SNC „Cheltuieli").

Variantă admisibilă: costul vînzărilor cuprinde (de indicat componenţa concretă a costului vîn­zărilor, în funcţie de particularităţile activităţii entităţii, de exemplu, costul serviciilor pres­tate/lucrărilor executate, serviciilor aferente contractelor de leasing).

2.73.     Cheltuielile de distribuire cuprind cheltuielile prevăzute în anexa 8 (pct. 24 din SNC „Cheltuieli").

2.74.     Cheltuielile administrative cuprind cheltuielile prevăzute în anexa 9 (pct. 26 din SNC „Cheltuieli").

2.75.     Alte cheltuieli operaţionale cuprind cheltuielile prevăzute în anexa 10 (pct. 28 din SNC „Cheltuieli").

2.76.     Ajustarea cheltuielilor în cursul perioa­dei de gestiune se efectuează prin întocmirea înregistrărilor contabile inverse în creditul con­turilor de evidenţă a cheltuielilor (explicaţii la clasa 7 „Cheltuieli" din Planul general de con­turi contabile).

Variantă admisibilă: ajustarea cheltuielilor în cursul perioadei de gestiune se efectuează prin întocmirea înregistrărilor contabile de stornare în debitul conturilor de evidenţă a cheltuielilor.

Diferenţe de curs valutar şi de sumă

2.77.     Operaţiunile de export/import de ac­tive/servicii şi alte tranzacţii de comerţ inter­naţional se contabilizează iniţial în monedă na­ţională prin aplicarea cursului oficial al leului moldovenesc la data întocmirii declaraţiei va­male (pct. 7 subpct. 3) din SNC „Diferenţe de curs valutar şi de sumă").

Variante admisibile:

■ operaţiunile de export/import de active/ser­vicii şi alte tranzacţii de comerţ internaţional se contabilizează iniţial în monedă naţională prin aplicarea cursului oficial al leului mol­dovenesc la data întocmirii documentului primar care confirmă trecerea dreptului de proprietate asupra activelor sau prestarea serviciilor;

■ operaţiunile de export/import de active/ser­vicii şi alte tranzacţii de comerţ internaţional se contabilizează iniţial în monedă naţională prin aplicarea cursului oficial al leului mol­dovenesc la (de indicat data concretă prevă­zută de legislaţie sau stabilită de entitate).

2.78.     Activele şi datoriile în valută străină se recalculează în moneda naţională la data rapor­tării (pct. 13 din SNC „Diferenţe de curs valutar şi de sumă").

Variante admisibile:

■ activele şi datoriile în valută străină se recal­culează în monedă naţională lunar;

■ activele şi datoriile în valută străină se recal­culează în monedă naţională trimestrial;

■ activele şi datoriile în valută străină se recal­culează în monedă naţională (de indicat pe­riodicitatea concretă de recalculare stabilită de entitate).

2.79.  Operaţiunile exprimate în valută străi­nă sau unităţi convenţionale se contabilizează iniţial în monedă naţională prin aplicarea cur­sului oficial de schimb al leului moldovenesc (pct. 18 din SNC „Diferenţe de curs valutar şi de sumă").

Varianta admisibilă: operaţiunile exprimate în valută străină sau unităţi convenţionale se contabilizează iniţial în monedă naţională prin aplicarea cursului de schimb al leului moldove­nesc stabilit de părţile contractante.

2.80.  Achitarea creanţelor şi datoriilor aferente operaţiunilor cu rezidenţii exprimate în valută străină sau unităţi convenţionale se contabilizea­ză în monedă naţională prin aplicarea cursului de schimb la data achitării creanţelor şi datori­ilor (pct. 19 din SNC „Diferenţe de curs valutar şi de sumă").

Variante admisibile:

■ achitarea creanţelor şi datoriilor aferen­te operaţiunilor cu rezidenţii exprimate în valută străină sau unităţi convenţionale se contabilizează în monedă naţională prin aplicarea cursului de schimb la data livrării (procurării) activelor şi/sau prestării (bene­ficierii) serviciilor;

■ achitarea creanţelor şi datoriilor aferente operaţiunilor exprimate în valută străină sau unităţi convenţionale se contabilizează în monedă naţională prin aplicarea cursului de schimb stabilit în mărime fixă de către părţile contractante.

Impozit pe venit

2.81.  Entitatea aplică regimul de impozitare cu plata impozitului pe venitul din activitatea operaţională (art. 54 alin. (3) din Codul fiscal).

Variantă admisibilă: entitatea aplică regimul general de impozitare cu plata impozitului din venitul impozabil.

2.82.  Cheltuielile privind impozitul pe venit se contabilizează în baza metodei impozitului pe venit curent (pct. 34 din SNC „Cheltuieli").

Variantă admisibilă: cheltuielile privind impo­zitul pe venit se contabilizează în baza metodei impozitului pe venit amînat conform IAS 12 „Impozitul pe profit" (pct. 36 din SNC „Chel­tuieli").

3.  Procedee contabile elaborate de sine stătător (art. 16 alin. (4) din Legea contabilităţii)

în acest compartiment trebuie incluse proce­deele contabile care nu sînt prevăzute în SNC şi alte acte normative contabile. Posibilitatea ela­borării a unor astfel de procedee (metode) este prevăzută în art. 16 alin. (4) din Legea contabi ­lităţii şi pct. 8 din SNC „Politici contabile, mo­dificări ale estimărilor contabile, erori şi eveni­mente ulterioare". în acest caz, trebuie aplicate în următoarea consecutivitate prevederile:

1)  Cadrului general conceptual pentru rapor­tarea financiară;

2)  IFRS şi SNC în care se examinează proble­me similare;

3)  altor acte normative privind problema res­pectivă sau o problemă analogică.

Anexe la Ordinul privind politicile contabile

■ Anexa 1 „Formularele documentelor primare elaborate de entitate";

■ Anexa 2 „Lista funcţiilor persoanelor respon­sabile de întocmirea şi semnarea documen­telor primare";

■ Anexa 3 „Planul de conturi de lucru";

■ Anexa 4 „Formularele registrelor contabile elaborate de entitate";

■ Anexa 5 „Termenele de efectuare a inventari­erii activelor şi datoriilor";

■ Anexa 6 „Normele de consum al carburanţi­lor şi lubrifianţilor";

■ Anexa 7 „Normele de parcurs al anvelopelor pentru mijloacele de transport auto";

■ Anexa 8 „Componenţa cheltuielilor de dis­tribuire";

■ Anexa 9 „Componenţa cheltuielilor adminis­trative";

■ Anexa 10 „Componenţa altor cheltuieli ale activităţii operaţionale".

în modelul politicilor contabile prezentat mai sus sînt incluse toate procedeele (variantele) con­tabile prevăzute în SNC şi alte acte normative în domeniul contabilităţii. La elaborarea politicilor contabile proprii entitatea trebuie să selecteze şi să aplice doar acele procedee (variante) conta­bile care rezultă din particularităţile activităţii şi necesităţile informaţional-decizionale ale uti­lizatorilor de informaţii financiare. Totodată, în politicile contabile poate fi prezentată caracte­ristica (conţinutul) elementelor contabile.

Anexele la politicile contabile au un caracter de recomandare şi pot fi aprobate prin ordine (decizii) separate.